Cum in postul anterior am vorbit de Jean Jacques Goldman, haideti sa va prezint putin historia sa deoarece si el a fost cercetas. Iata ceea ce a déclarat apropo de cercetasie si cum a trait-o el.
"Am devenit cercetas putin prin traditie familiala: mama mea a fost cercetasa si deasemenea surorile mele. In grupul Eclaireses et Eclaireurs de France, in sectorul 17 din Paris, am trecut prin toate etapele. Evident, am avut dreptul la totem pentru a ma regasi cu numele "Caffra arogant si decis". Caffra e o pisica salbatica. E inutil sa va spun ca e genul de nume pe care nu-l alegem. Eram foarte fecit ca cercetas. Cand anumiti prieteni radeau de mine, ma amuza sa afirm sus si tare faptul ca sunt mandru sa fiu cercetas. Intotdeauna am iubit aceasta parte "provoc".
Am foarte multe amintiri dar este ceva pe care nu voi uita niciodata, e Jamborea din 1967. Era en Statele Unite in Idaho, si eram foarte mandru ca am fost ales. ... Cercetasia mi-a lasat numai amintiri foarte frumoase si mai ales totul am invatat.
Valorile esentiale: dragostea, umorul, prietenia, efortul, la cercetasi le-am invatat. Gustul meu pentru natura, pasiunea pentru cantec si muzica s-au developat la cercetasi.
Ca toti cercetasii mai stiu inca sa fac un foc sau noduri, sa rezist la frig sau a-mi controla frica, sunt lucruri care raman. Daca imi place sa cant pe mai multe voci e datorita serilor in jurul focului,(veillés). Daca imi place asa mult viata de grup si ma fortez intotdeauna sa respect pe ceilalti, e pentru ca cercetasia m-a invatat. Am fost cu adevarat construit prin aceasta experienta.
Si copii mei au trecut dar nu am regasit in grupul lor motivatia care ne ghida iar ei au abandonat destul de repede. Ma intreb daca cercetasia est compatibila cu viata intr-un mare oras in anii 2000"
Sursa: http://www.nappey.net/wwwscout/content/scoutisme/celebres/goldman.asp
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu